Pelerinaj la capela ortodoxa din Ardross

Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul a fost insemnata in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane ca o zi de post. O zi de intristare duhovniceasca, cauzata de crima nesabuita a nelegiuitului Irod. Acesta a fost spectrul cu care am trait si privit aceasta sarbatoare pana acum. Si cu aceleasi sentimente de tristete interioara, la gandul uciderii “celui mai mare om nascut din femeie”, am pornit astazi la drum spre castelul Ardross.
Situat la cateva mile departare de Inverness, acest castel adaposteste un tezaur nepretuit al Ortodoxiei in Marea Britanie. Pasind in interiorul micii si cochetei bisericute, ale carei finisaje au fost terminate cu aproape doua decenii in urma, am fost patruns de un puternic sentiment de nostalgie si de uimire, deopotriva. Pictata in spiritul erminiei bizantine, micuta capela adaposteste 15 particele din moastele unor sfinti precum Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Ierarh Nicolae sau Sf.Ap.Bartolomeu. Instantaneu, mi-a trecut prin minte ca si la intemeierea Bisericii au fost de fata 15 neamuri, si poate, ca intoarcerea la cinstirea sfintilor pe taram britanic va constitui un punct de cotitura in renasterea spiritualitatii pe aceste meleaguri binecuvantate. Si, pentru ca omul sfinteste locul, Pr. Marcel Oprisan si Pr. Raphael Pavouris au slujit armonios Sf. Liturghie si au pomenit, prin slujba parastasului, persoana careia i se datoreaza in intregime acest odor nepretuit. Pastrez inca vie memoria capelei si a camarutei intesata cu sfinte moaste si sper ca cinstirea si urmarea modelului vietii sfintilor sa reprezinte acea “intoarcere la normalitate”, de care avem atat de multa nevoie astazi.

Nelu Vasilica

 

Evaluarea regimului aplicat cetăţenilor români pe piaţa muncii din Marea Britanie

Mai jos gasiti un comunicat referitor la procesul de reevaluare a restrictiilor pe piata muncii initiat de autoritatile britanice.

Stimată doamnă / Stimate domn,

După cunoaşteţi, la sfârşitul acestui an va expira cea de a doua etapă a măsurilor tranzitorii privind accesul lucrătorilor români pe pieţele muncii din vechile state membre ale Uniunii Europene, prevăzute de Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Conform Tratatului de aderare, statele membre care la sfârşitul primilor cinci ani (2007 – 2011) menţin măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale, pot continua aplicarea acestor măsuri până la sfârşitul unei perioade de şapte ani de la data aderării (respectiv până la 31.12.2013), în cazul în care pe piaţa muncii se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia Europeană. Informaţii detaliate privind mecanismul măsurilor tranzitorii privind accesul lucrătorilor din noile state membre pe piaţa muncii sunt disponibile pe website-ul Comisiei Europene (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=466).

În virtutea acestor prevederi, autorităţile britanice au solicitat Comitetului Consultativ pentru Migraţie / Migration Advisory Committee (MAC) să elaboreze un raport cu privire la situaţia pieţei muncii din Marea Britanie şi impactul pe care lucrătorii români şi bulgari îl au asupra condiţiilor înregistrate pe piaţa forţei de muncă. Informaţii privind rolul MAC în stabilirea politicii de imigraţie a Marii Britanii şi rapoartele publicate în cadrul consultărilor lansate anterior sunt disponibile accesând website-ul Agenţiei pentru Frontiere a Marii Britanii (UK Border Agency) (http://www.ukba.homeoffice.gov.uk/aboutus/workingwithus/indbodies/mac/).

La începutul lunii august a.c. MAC a lansat un nou proces de consultare privind regimul aplicat lucrătorilor români şi bulgari pe piaţa muncii din Marea Britanie, proces ai cărui termeni îi regăsiţi în documentul anexat. În măsura în care doriţi să participaţi la acest exerciţiu puteţi transmite punctul dumneavoastră de vedere Comitetului Consultativ pentru Migraţie până la data de 23 septembrie 2011, utilizând datele de contact menţionate în scrisoarea anexată.

Cu stimă,

Bogdan CARPA-VECHE

Labour and Social Affairs Attaché UK & Ireland

Embassy of Romania  to the UK

4 Palace Green, London W8 4QD

 

Tel:  +44(0)20 7937 8125

       +44(0)20 7937 9666

Fax: +44(0)20 7937 8069

E-mail: social_affairs@roemb.co.uk

web: www.londra.mae.ro

 

Pelerinaj pe Insula Mull

La doua luni distanta de la vizita misionara a IPS Marc, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale in biserica viitoarei manastiri romanesti de pe insula Mull din Scotia, Pr. Marcel Oprisan a organizat un nou pelerinaj pe aceste meleaguri istorice.  Biserica inchinata sfintilor Ninian si Cuthbert a capatat o noua fata, odata cu praznicul Adormirii Maicii Domnului, find impodobita cu icoane si odoare ortodoxe iar credinciosii, veniti din diverse zone ale Scotiei, au asistat la un moment unic, prin oficierea, in premiera, a Sf. Liturghii in acesta noua manastire ortodoxa. De altfel,  Pr. Marcel a precizat ca aceasta biserica reprezinta prima manastire ortodoxa din Scotia, care apartine in totalitate Bisericii Ortodoxe Romane. De la eveniment nu putea lipsi, dr. Mihai Delcea, Seful Biroului Consular din Edinburgh, cel care, indiferent cat de incarcat ar avea programul sustine initiativele comunitatii romanesti din Scotia. Dupa terminarea Sf. Liturghii, atat Pr. Marcel cat si d-l Mihai Delcea au subliniat lucrarea minunata a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului pe aceasta insula de o frumusete salbatica si coplesitoare si, totdata, au accentuat rolul pe care credinciosii din Scotia, si nu numai, il vor avea in indeplinirea proiectului construirii viitoarelor chilii si anexe manastiresti.

Nelu Vasilica

Duminica romaneasca la Glasgow

Duminica, 14 August, in ajunul Adormirii Maicii Domnului, comunitatea romaneasca din Scotia s-a bucurat de o zi a portilor deschise, organizata in Biserica din Shettleston. Evenimentul a fost organizat de catre Fundatia “Biserica Ortodoxa Romana din Scotia”, in colaborare cu Biroul Consular din Edinburgh, Societatea Romanilor din Scotia(ScotRo), precum si a grupurilor “Romani in Glasgow” si “Romani in Edinburgh”. Din program au facut parte doua prezentari, redactate de d-l Ciprian Nistor, in care au fost derulate imagini cu cele mai reprezentative obiective turistice din tara noastra si o parte din bisericile si manastirile incluse in Patrimoniul UNESCO. Atat romanii cat si scotienii prezenti la eveniment, au avut de asemenea prilejul de a admira unicitatea si frumusetea costumelor noastre populare, purtate cu mandrie de reprezentati din diferite zone geografice ale Romaniei. Principala atractie a reprezentat-o momentul artistic ai carui protagonisti au fost d-l Razvan Luculescu (orga), d-l George Talmaciu (oboi) si d-l Lazar Ometita (vioara) care au interpretat arii de Shubert, Marcello, Albinoni precum si piese din repertoriul folcloric romanesc.

Din partea Ambasadorului Romaniei la Londra, dr. Ion Jinga, un mesaj de felicitare pentru organizarea acestui eveniment a fost transmis prin intermediul dr. Mihai Delcea, seful Biorului consular din Edinburgh.

In interventia sa, Pr. Marcel Oprisan a multumit liderului Bisericii din Shettleston, ce apartine Church of Scotland, Adah Younger, pentru tot sprijinul acordat comunitatii romanesti din Glasgow si Ambasadei Romaniei la Londra-Biroului consular din Edinburgh pentru sprijinirea constanta a activitatilor religioase si culturale din Scotia.

Nelu Vasilica

Dumnezeu este dragoste- Pr. Daniil de la Rarau

Dumnezeu este dragoste. Cuvant covarsitor care strange in el tot ceea ce se poate sti mai din adancuri despre Dumnezeu. Dragostea e insusirea lucratoare care cel mai mult ne face sa cunoastem pe Dumnezeu, firea in sine a lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu a vadit mai deplin oamenilor in istoria mantuirii; e la asa punct reprezentativa, incat Ioan nu mai socoteste dragostea o insusire, ci rostirea de-a dreptul a insasi firii lui Dumnezeu. Ca sa cunosti pe Dumnezeu nu inseamna sa fii mare metafizician, ci sa ai intelegerea firii Sale, care e dragostea. O asemenea cunoastere e la indemana tuturor sufletelor generoase.

Cum ne spune apostolul cel iubit, Dumnezeu este dragoste, de aceea El a creat pe om din dragoste si pentru dragoste. Inima omului e flamanda sa iubeasca si e insetata sa fie iubita. Cel mai mare chin al omului este aceasta foame si sete ciudata cand nu iubeste si nu este iubit si care la limita este neputinta de atrai fara viata, fara Dumnezeu, adica fara dragoste. Lipsa aceasta paradoxala si nesfarsita, aceasta inflamanzire si insetare de dreptate, de sfintenie, de Dumnezeu e insasi fiinta noastra. Fiecare dintre noi suntem un gol al dragostei, de unde necesitatea absoluta pentru om de a iubi si a fi iubit. Iubiea este insusirea ontologica a Omului, ca si a lui Dumnezeu.

Dragostea este a iubi si a fi iubit, adica este ritm bogat si plinatate a dragostei, adica dinamica pulsare in nesfarsita revarsare si depasire de sine…A-ti pierde sufletul ca sa-l mantuiesti astfel e legea dragostei, dupa cum ne-a vadit-o Insusi Cuvantul Care a sadit aceasta lege. Intr-o adevarata saracie duhovniceasca sa afli totalitatea bogatiei, sa nu mai traiesti prin tine, ci prin toti si totul, sa devii cu intreaga ta viata un altul pentru tine insuti, in tine sa nu mai fii tu, in ale tale sa nu mai fii al tau, desertandu-te sa te implinesti, smerindu-te sa te inalti, sa traiesti in dragoste, sa ajungi dragoste, dupa chipul Sf.Treimi; aceasta e limita fiintei omenesti.

Puterea dragostei, prin urmare, este insusirea de a deveni altul, de a incapea pe altul, de a te umple de toata viata cosmica. Cand Domnul ne spune: ” Imparatia cerurilor e in voi”, ne descopera pe noi, noua insine, ca fapturi dumnezeiesti ale dragostei…

Caietele Preacuviosului Parinte Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune

Biroul Consular Edinburgh-Anunt

In perioada 1 iunie-10 iulie 2011, Biroul consular din Edinburgh va fi inchis.

Pentru efectuarea de servicii consulare, cetatenii romani se pot adresa Sectiei consulare a Ambasadei Romaniei la Londra.

Secţia Consulară
Adresă: M.E.I.C. House, 344 Kensington High Street, Londra W14 8NS

Telefon: +44 (0) 20 7602 9833
Fax:       +44 (0) 20 7602 4229
E-mail: consulara@roemb.co.uk  

   

Persoanele care au fost anuntate de Biroul consular Edinburgh ca  le-a sosit pasaportul si nu s-au prezentat sa il ridice, vor putea sa il obtina inainte de10 iulie a.c contactand Sectia consulara a Ambasadei Romaniei la Londra.

Va multumim pentru intelegere !

Mihai Delcea

Pelerinaj pe insulele Iona si Mull

Hristos a Inviat!

Cu binecuvatarea Inalt Preasfintitului Mitropolit Iosif, parintele Marcel organizeaza pelerinaj pe insula IONA  in perioada 8-10 iunie. La acest pelerinaj va participa si Preasfintitul Marc, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei noastre.Toti cei care doresc si pot sunt invitati sa participe. Avand in vedere ca Insula Iona este o insula mica si ca spatiile de cazare sunt limitate, va rugam sa anuntati din timp pe pr. Marcel pentru a rezerva locurile, a stabili modul de transport si celelalte detalii.

Programul pelerinajului:

1. Miercuri 8 iunie  – Plecarea la ora 9.00 de la Biserica Ortodoxa Romana din Glasgow (111 Killin Street, G32 0RP).
                              – La ora 12.00 – vapor Oban – Craignure (insula Mull)
                              – Craignure – Fionnphort – Insula Iona (se traverseaza insula Mull cu masina sau cu autobuzul);
                              – Ora 16.00 se viziteaza Manastirea de pe Insula Iona.
                              – Ora 19.00 Cina
                              – Ora 22.30 – Slujba de Priveghere de toata noaptea (Vecernie, Litie, Utrenie, Sfanta LIturghie), dupa care va urma o agapa.

2. Joi 9 iunie     – Plecare la ora 10.30 pe Insula Mull pt a vizita manastirea Sfantul Ninian si Sfantul Cuthbert.
                         – Pranzul la ora 13.30.
                         – Ora 15.00 participare la slujba Vecerniei
                         – Ora 18.00 intoarcerea spre Glasgow

3. Vineri 10 iunie  – Ora 8.20 Plecare pt. vizitarea mormatului Sfantului Columba, de la Catedrala din Dunkeld (Highlands).
                             – Ora 11.00 vizitarea capitalei Scotiei – Edinburgh.

Sf. Imparati Constantin si Elena

Între împăraţi întocmai cu Apostolii, mare-i şi unică cinstire şi cum vom vedea – pe temei istoric – nu pe o simplă laudă omească. Aşa cum Mântuitorul a spus cândva: “Slavă de la oameni nu caut!” – ci, pe dreaptă mărturie, sfântul Constantin şi maica sa Elena – sunt vrednici de adeastă cinstire. Căci, un asemenea titlu, asemenea Apostolilor între împăraţi Apostoli, Doamne! Ce lucru de preţ şi unic, ca împăraţii să devină Apostoli! Căpeteniile de popoare deci, să devină apostoli sau asemenea Apostolilor! Ce fericire sunt popoarele atunci, când căpeteniile devin Apostoli.

Şi sfântul Constantin, a fost apostol; aşa a şi primit chemarea dumnezeiască, căci precum toţi am citit din păstrătoarea de Adevăr-Biserică, Constantin cel Mare a semnat primul edict de toleranţă pentru Biserică.

Împăratul Galeriu, care prigonise sărmanul Biserica, dar care în ultima stare de sferinţă a vieţii lui s-a căit,  la anii 311 la 30 aprilie, a dat primul edict de toleranţă pentru Biserică, semnat deci de el ca împărat peste tot Imperiul roman şi de adjuncţii lui , Constantin şi Liciniu.Constantin cel Mare a semnat pentru partea de Apus a Imperiului, iar Liciniu pentru partea de Răsărit.

Repet: în aprilie 311, primul edict de toleranţă care nu a fost respectat întocmai, dar pentru împăratul Galeriu a fost o mărturie, care înaintea lui Dumnezeu va primi o jdecată! Cum zice psalmistul: “Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda, Şi judecăţile Tale, Doamne, vor ajuta imperiul.”

Căci la câteva zile după aceea, împăratul Galeriu a murit, era bolnav; au urmat certuri pentru împărăţie, ca mai totdeauna în istorie! Sărmanii oameni! La Roma stăpânea peste cetate (cetatea despre care se aminteşte în tropar că: “Dumnezeu a pus-o în mâinile lui Constantin.”) Maxenţiu care prin blestenăţiile pe care le făcea (nu le mai pomenim, Dumnezeu le ştie şi El, le şi poate ierta) a determinat Senatul roman să trimită solie la Constantin, care se afla în Galia. Tatăl lui fusese mai înainte chiar cezar al Galiei (al Franţei de astăzi) .Atunci Constantin cu armata lui de numai 40 000 de ostaşi a înaintat spre Roma, unde forţele lui Maxenţiu erau mult mai numeroase, de cca. 120 000 de ostaşi. Dar Constantin se ruga lui Dumnezeu, căci atunci cu certitudine credincioşii Îl cunoşteau în lumina adevărului pe Dumnezeu.

Şi iubiţilor, tot la acest fapt gândim noi, că Dumnezeu a suflat suflarea Lui divină, Harul, Lumina Lui, dintru început – în omul cel dintâi- atunci toată omenirea e moştenitoare a luminii divine, pe care din păcate păcatul o mai umbreşte. Dar nu se poate stinge! De ce nu se poate stinge lumina divină? Păi dacă-i divină, cum să se stingă, că-i nemuritoare! Numai lumina noastră se (mai) stinge. Cea creată se mai stinge, cea zidită: fie a soarelui, fie a făpturilor, fie a mea – dar a lui Dumnezeu nu se poate stinge. Eu pot să închid ochii faţă de ea, căci dacă închid ochii, ca şi faţă de lumina soarelui şi faţă de lumina harului dumnezeiesc, pentru mine nu mai străluceşşte. Dar ea străluceşte! E destul ca tu să-ţi deschizi ochii către ea şi s-o doreşti. Să răspunzi cuvântului Mântuitorului: “Cere şi ţi de va da! Căutaţi şi veţi afla! Bateţi la uşa Cerului şi ea se deschide!”

Şi, a cerut Constantin! Cu certitudine! S-a rugat în felul lui şi într-adevăr i-a răspuns Hristos, pentru că ştia ce va face din Constantin. Şi s-a produs acel fapt unic – în drumul lui spre Roma – când în miezul zilei, lângă nimbul soarelui, acolo s-a arătat crucea. De-o dată cu două înţelesuri:s-a arătat crucea lângă nimbul soarelui, deci lângă lumină, căci între cruce şi lumină e o unitate de negrăit – între Cruce şi Lumina Învierii- şi pe de altă parte lângă soare, ca să arate că soarele se supune crucii, adică trebuie răstignită credinţa în soare – căci soarele ar fi divinitate. Soarele nu-i divinitate! Nimic nu-i Dumnezeu din lume, Dumnezeu este unic.

Deci crucea de-o dată dezvăluia taina luminii şi răstignea închinarea la făpturi, în locul Făcătorului deci răstignea păcatul. Mai ales că pe cruce  sta scris în greceşte şi în latină: “Prin acest semn vei învinge!”- prin semnul crucii, pentru că Crucea răstigneşte păcatul.  Un amănunt: la Roma lumea cultă vorbea greceşte, limba elenă devenise un fel de limbă de circulaţie – cum ar fi engleza astăzi. Şi încă un fapt, timp de două-trei secole de la Hristos, Sfânta Liturghie la Roma se săvârşea în limba greacă.

“Ce-i ce sunt ai lui Hristos, trupul şi-au răstignit, împreună cu patimile şi cu poftele” – acesta era sensul, înţelesul, revelaţia dumnezeiască. Pentru că pe Cruce, Hristos a răstignit păcatul. Şi, atunci înţelegem de ce se dezvăluie taina tainelor, cum spune Sf.Maxim. Cel ce a înţeles crucea şi Mormântul lui Hristos, a înţeles taina tuturor lucrurilor, adică, despre Crucea divină.

Deci, e de-o dată jertfă şi răstignire a unei lumi vechi, pentru a se deschide într-o lume nouă. Şi tot sfântul Maxim spune: “Cel ce trece dincolo de Cruce şi moarte, la Înviere,înţelege scopul, ţinta la care sunt chemate toate făpturile, către ziua a opt-a a Învierii.

Într-o asemenea lumină se descoperă lui Constantin cel Mare taina tainelor, taina lui Hristos. El rămâne uluit. În vremea veche, crucea era sub un semn al blestemului – cum spune Vechiul Testament: “Blestemat este tot cel spânzurat de lemn”.

 Dar Hristos a transformat blestemul în binecuvântare, cum spune Revelaţia dumnezeiască. Şi, noaptea -  în această stare a lui de îngrijorare, de nelinişte, de angoasă cum spunem noi, i se arată Mântuitorul şi primeşte poruncă să facă semnul crucii pe oştiri. Cheamă pe creştini şi ei îi spun de asemenea ce taină reprezintă aceasta – Crucea lui Hristos.

Merge spre Roma, în toamna lui 312 luna lui octombrie, la marea confruntare de la apa Tibrului,la podul ce până în ziua de astăzi poartă numele de Pons Milvius (Podul Vulturului). În retragere, Maxenţiu cu mare parte din oştire şi care de luptă cade în apa Tibrului pentru că podul se sparge, se rupe; iar Constantin cel Mare păşeşte dincolo, cu armata lui şi mijloacele de luptă. Nu se mai duce la Templu cum făceau vechii împăraţi ca să aducă jertfe lui Zeus – aşa cum concepeau ei credinţa – ci merge direct în mijlocul Romei, înalţă un obelisc, deasupra semnul crucii şi înscrie: “Prin acest semn a fost învins tiranul şi elibetată cetatea.”

Pr.Galeriu

Duminica slabanogului-Sf. Ioan Gura de Aur

Când vorbim despre slăbănogul care pătimea de treizeci şi opt de ani şi zăcea pe patul său la scăldătoarea oilor, aflăm la el o comoară mare. 
Această comoară nu o găsim atunci când săpăm în pământ, ci o aflăm dacă cercetăm sufletul acestui bolnav. Găsim o comoară care nu constă în aur, argint sau pietre scumpe, dar care este mult mai preţioasă decât aurul şi decât toată bogăţia.Ea constă în răbdare, în înţelepciune, statornicie şi o neclintită nădejde în Dumnezeu.Bogăţia obişnuită este expusă la pânda jefuitorilor, la mâinile tâlharilor, la viclenia slugilor necinstite, şi dacă ea scapă de toate aceste primejdii, totuşi, adeseori, aduce proprietarului ei tot felul de nenorociri, prin faptul că ridică asupra lui zavistnici, şi pricinuieşte furtuni şi neplăceri de tot felul.

Bogăţia duhovnicească este scutită de toate aceste năpădiri; este mai presus de toate aceste pândituri. Ea nu se teme nici de tâlhari, nici de furi, nici de zavistnici, nici de clevetitori, ba chiar nici de moarte. Prin moarte, ea nu se răpeşte de la proprietarul ei, ci, mai mult, ea tocmai prin moarte se face proprietatea lui cea mai sigură şi îl întovărăşeşte în cealaltă viaţă; ea se face pentru acela căruia îi urmează un mijlocitor însemnat şi îi agoniseşte îndurarea Judecătorului ceresc.Această bogăţie o aflăm în sufletul celui slăbănog, care zăcea bolnav de treizeci şi opt de ani.Şi găsim încă o mare comoară de felul acesta în sufletul lui. Să observăm acum mai de aproape pe acest rob răbdător, precum şi pe Domnul cel milostiv.

Treizeci şi opt de ani s-a luptat cu o boală nevindecabilă şi neîncetat a fost chinuit de ea; cu toate acestea, el n-a pierdut răbdarea, n-a lăsat să treacă prin limba lui nici un cuvânt de hulă, şi nici nu s-a tânguit împotriva Făcătorului său, ci mai vârtos a suportat pătimirile sale cu multă şi nobilă statornicie şi spunere.Poate veţi întreba de unde ştim noi acestea, fiindcă Sfânta Scriptură nu ne spune nimic despre viaţa sa cea de mai înainte.Este adevărat că ea ne spune numai că el a fost bolnav timp de treizeci şi opt de ani, dar nu adaugă lămurit, că el ar fi fost necăjit, că n-ar fi mulţumit ş.a.

Totuşi, Scriptura arată aceasta oricui ia aminte îndeajuns la cuvintele ei şi nu le priveşte numai pe deasupra, în treacăt.Când vezi cu cât de multă umilinţă vorbeşte el către Hristos, deşi nu-L cunoştea şi-L socotea un simplu om, poţi chiar de aici să deduci însuşirea cea bună a vieţii lui de mai înainte. Când Hristos a zis către dânsul: „Voieşti să fii sănătos?”, el n-a răspuns, precum cineva ar putea presupune: „Tu vezi că eu de un timp aşa de îndelungat zac de slăbănogie, şi mă mai întrebi, dacă eu voiesc să fiu sănătos? Ai venit poate ca să-ţi baţi joc de nenorocirea mea?”. El nu numai că n-a vorbit şi nici n-a cugetat nimic de felul acesta, ci a răspuns cu toată blândeţea şi umilinţa: „Aşa, Doamne, voiesc să fiu sănătos”.

Dacă el, după treizeci şi opt de ani, a fost aşa de blând şi cumpătat, când puterile trupului şi tăria duhului îi erau zdruncinate de boala cea îndelungată, poţi judeca dintru acestea ce caracter blând şi bun a trebuit să aibă el la începutul bolii sale şi înainte.Ştiţi cu toţii că bolnavii, la începutul suferinţei, nu sunt aşa de cârtitori ca atunci când boala durează un timp îndelungat, când se fac îndărătnici şi adeseori nesuferiţi.Dar cine, după aşa de mulţi ani de boală, răspunde încă cu aşa de multă blândeţe şi răbdare, învederat este că şi mai înainte de patima sa a răbdat cu plăcere şi cu supunere lui Dumnezeu.

Aceasta trebuie să o socotim cu mintea noastră şi să urmăm răbdarea acestui rob asemenea nouă. Ologirea trupului său trebuie să dea o nouă putere sufletului nostru. Nimeni nu este atât de neputincios şi atât de bolnav, încât, socotind patimile cele înfricoşate ale slăbănogului nostru, să nu sufere cu bărbăţie şi cu curaj toate nenorocirile, până şi pe cele mai grele. Nu numai vindecarea slăbănogului, dar chiar şi boala sa ne aduce un mare folos.

Vindecarea lui îndeamnă pe toţi cei ce aud de ea a proslăvi pe Domnul; iar boala şi neputinţa lui ne întăreşte şi pe noi în răbdare şi ne îndeamnă la aceeaşi râvnă.Totodată este ca o dovadă a îndurării lui Dumnezeu, că El l-a lăsat să cadă într-o asemenea boală, şi a lăsat ca ea să dureze timp îndelungat, din multa grijă pentru mântuirea acelui om.

Precum aurarul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se încerca şi curaţi prin foc, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele oamenilor a fi încercate de nenorocire, până ce se curăţă şi se lămuresc, şi din această încercare trag mult folos.De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.Deci, dacă vine asupră-ne vreo cercetare a lui Dumnezeu, nu trebuie să cădem în nedumerire. Căci dacă aurarul ştie cât de mult trebuie să lase aurul în foc, şi nu-l tine acolo prea mult, Dumnezeu ştie încă mai bine cât de mult trebuie să lase pe oameni în focul curăţiei.

Şi îndată ce El vede că noi ne-am făcut mai curaţi şi mai buni, încetează cu încercarea, ca nu prin mulţimea chinurilor noi să ne împiedicăm şi să cădem.De aceea, să nu ne necăjim şi să nu fim mici la suflet când ne ajunge vreo nenorocire neaşteptată, ci mai vârtos să ne lăsăm în voia Domnului Dumnezeu, Care pe toate le ştie mai bine, ca să lămurească sufletul nostru în foc până când va binevoi.

El, desigur, face aceasta numai pentru binele şi câştigul nostru. De aceea ne sfătuieşte înţeleptul Sirah cu următoarele cuvinte: „Fiule, de voieşti să slujeşti lui Dumnezeu, găteşte-tede ispite; smereşte-te întru inima ta şi rabdă”(Sirah 11, 1).El zice prin aceasta: „Lasă-te cu totul în voia Domnului, căci El ştie bine când trebuie să ne scoată din focul necazurilor”. De aceea, toate trebuie a le lăsa Lui şi toate a le primi cu supunere şi cu mulţumire, fie fericire, fie nefericire. Căci şi aceasta din urmă este un fel de binefacere.

Încă şi doctorul vindecă nu numai prin băi, mâncare bună şi plimbări prin grădini desfătătoare, dar şi prin tăiere şi prin ardere. Şi un tată este cu adevărat tată nu numai atunci când sărută pe fiul său şi-l laudă, ci şi când îl mustră, îl dojeneşte şi-l pedepseşte.Deci, fiindcă ştii că Dumnezeu este mai iubitor către noi decât toţi doctorii, de aceea nu cârti şi nu cere de la El socoteală, spunând că pentru ce te vindecă tocmai în felul acesta, ci, fie plăcute sau neplăcute cele cu care El ne ceartă, noi să le primim pe amândouă cu aceeaşi supunere.

Pe amândouă căile ne readuce Dumnezeu la sănătatea sufletului şi la reunirea cu Dânsul. El ştie de ce are nevoie fiecare şi ce este potrivit fiecăruia; cum şi pe ce cale trebuie să ne mântuim, şi apoi ne duce pe acea cale.De aceea, noi să urmăm calea pe care ne-o arată El, şi să nu cercetăm cu teamă de este netedă şi plăcută, sau grea şi zgrunţuroasă, precum era cea pe care El ducea pe slăbănogul nostru…

Sf. Ioan Gura de Aur

Pr. Nicolae Tanase la Glasgow

Hristos a Inviat!

La initiativa tinerilor din UK afiliati Fratiei NEPSIS si cu binecuvantarea PF Parinte Patriarh Daniel, binecunoscutul ostenitor pe taramul vietii de familie, PC. Pr. Nicolae Tanase de la Parohia “Valea Plopului”, se va afla in Marea Britanie pentru a sustine o serie de conferinte cu tema Familia Crestina Azi. 

 

Traseul conferintelor Parintelui Nicolae Tanase este urmatorul:

 

1. Duminica, 8 mai - Conferinta la Parohia “Sf. Gheorghe” din Londra;
2. Marti, 10.05.2011 – Conferinta la Parohia “Intampinarea Domnului” – Glasgow;
3. Joi, 12.05.2011 – Conferinta la Parohia “Sf. Ioachim si Ana” – Aberdeen

 

4. Sambata, 14 mai, dupa slujba Vecerniei – Conferinta la Parohia “Sf. Andrei” din Birmingham;

 

5. Duminica, 15 mai, dupa Sf. Liturghie - Conferinta la Parohia “Sf. Macarie cel Mare” din Leeds.

 

Dupa cum vedeti, si parohia noastra este inclusa in circuitul conferintelor Parintelui Nicolae Tanase. Despre pr. Nicolae se pot spune f multe lucruri.  Cel mai bine il puteti cunoaste in mod direct venind marti, 10 mai, incepand cu ora 18 la biserica noastra din Glasgow. Dupa conferinta, pr. Nicolae va raspunde intrebarilor dv legate de viata de familie si nu numai!