Dumnezeu este dragoste- Pr. Daniil de la Rarau

Dumnezeu este dragoste. Cuvant covarsitor care strange in el tot ceea ce se poate sti mai din adancuri despre Dumnezeu. Dragostea e insusirea lucratoare care cel mai mult ne face sa cunoastem pe Dumnezeu, firea in sine a lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu a vadit mai deplin oamenilor in istoria mantuirii; e la asa punct reprezentativa, incat Ioan nu mai socoteste dragostea o insusire, ci rostirea de-a dreptul a insasi firii lui Dumnezeu. Ca sa cunosti pe Dumnezeu nu inseamna sa fii mare metafizician, ci sa ai intelegerea firii Sale, care e dragostea. O asemenea cunoastere e la indemana tuturor sufletelor generoase.

Cum ne spune apostolul cel iubit, Dumnezeu este dragoste, de aceea El a creat pe om din dragoste si pentru dragoste. Inima omului e flamanda sa iubeasca si e insetata sa fie iubita. Cel mai mare chin al omului este aceasta foame si sete ciudata cand nu iubeste si nu este iubit si care la limita este neputinta de atrai fara viata, fara Dumnezeu, adica fara dragoste. Lipsa aceasta paradoxala si nesfarsita, aceasta inflamanzire si insetare de dreptate, de sfintenie, de Dumnezeu e insasi fiinta noastra. Fiecare dintre noi suntem un gol al dragostei, de unde necesitatea absoluta pentru om de a iubi si a fi iubit. Iubiea este insusirea ontologica a Omului, ca si a lui Dumnezeu.

Dragostea este a iubi si a fi iubit, adica este ritm bogat si plinatate a dragostei, adica dinamica pulsare in nesfarsita revarsare si depasire de sine…A-ti pierde sufletul ca sa-l mantuiesti astfel e legea dragostei, dupa cum ne-a vadit-o Insusi Cuvantul Care a sadit aceasta lege. Intr-o adevarata saracie duhovniceasca sa afli totalitatea bogatiei, sa nu mai traiesti prin tine, ci prin toti si totul, sa devii cu intreaga ta viata un altul pentru tine insuti, in tine sa nu mai fii tu, in ale tale sa nu mai fii al tau, desertandu-te sa te implinesti, smerindu-te sa te inalti, sa traiesti in dragoste, sa ajungi dragoste, dupa chipul Sf.Treimi; aceasta e limita fiintei omenesti.

Puterea dragostei, prin urmare, este insusirea de a deveni altul, de a incapea pe altul, de a te umple de toata viata cosmica. Cand Domnul ne spune: ” Imparatia cerurilor e in voi”, ne descopera pe noi, noua insine, ca fapturi dumnezeiesti ale dragostei…

Caietele Preacuviosului Parinte Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune