Skip to content

Duminica Floriilor-Parintele Galeriu

March 26, 2010

A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! (cuvântul osana, din limba ebraică şi apoi şi din cea grecească, înseamnă “Mântuieşte-ne Doamne! Salvează-ne Doamne!”). Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”. Nu în numele lui, în numele orgoliului lui, ci în numele lui Dumnezeu. Orice gând şi cuvânt şi faptă ar săvârşi omul, totul trebuie să fie în numele Domnului…

..Iisus intră în Ierusalim şezând pe mânzul asinei, pe mânzul celei de sub jug.  Nu este niciunul dintre vieţuitoare mai smerit decât asinul.  Împăraţii, cuceritorii, generalii, intrau, după cucerirea cetăţii, pe cai semeţi, semn al cuceririi.  Iisus intră pe smeritul mânz de asină tot pentru cucerire, dar ce fel de cucerire?  A celui care vine să cucerească inimile pentru viaţa în eternitate, prin sângele Lui; nu vărsând sângele altora, ci să-Şi dea sângele Lui preţ de răscumpărare pentru  mulţi.  Iar cuvântul mulţi, ca o mulţime, înseamnă pentru toţi.  Nimeni să nu înţeleagă în acest cuvânt doar o părticică  din existenţă.  Mulţi, mulţime, în Scriptură înseamnă pentru toţi care vor.  Nimeni nu este silit.  Aşa intră Iisus: cuceritor…

… Şi lumea Îl întâmpină cu ramuri de finic, cele care cresc acolo, asemănătoare cu salcia.  Şi părintele Petroniu, din Sfântul Munte, într-o meditaţie a lui, tot luminat şi inspirat de Dumnezeu, spune: “Acest popor întâmpină intrarea Mântuitorului cu stâlpări de salcie.  Salcia înmugureşte între cele dintâi primăvara, şi este smerită, nu atât de măreaţă ca să te impresioneze puternic.  Muguraşii ei şi lemnul ei, iarăşi, nu sunt atât de căutate, dar iată că le caută Dumnezeu”.  Şi cu asemenea ramură smerită, la fel cu mânzul asinei, şi cu glasul curat al copilaşilor şi al celor amărâţi care strigau: “Osana, mântuieşte-ne Doamne!”, într-o asemenea atmosferă şi lume, pătrunde Iisus în Ierusalim.  El, în chipul smereniei, ne dă har, nouă celor smeriţi, şi celor care-L întâmpină curaţi şi-şi aruncă în faţa lui hainele, punându-le pe mânzul asinei şi pe jos; hainele cu care omul s-a îmbrăcat din pricina păcatului, acum le aruncă pentru ca Hristos şi vieţuitoarea smerită să calce peste ele; să calce păcatul, hainele mânjite de noi…

Pr.Galeriu

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: