Skip to content

Despre lumina si grijile vietii

June 12, 2010

Luminătorul trupului este ochiul”  – deci ştim că lumina e de la el. Fără lumină nu vezi nimic şi nu înţelegi. Întâi este lumina, şi apoi organul luminii – ochiul. Dar Mântuitorul aici ochiul însuşi îl numeşte lumină, înţelegând prin ochi şi ochiul firesc (trupesc), şi ochiul minţii (cu care vedem rosturile lucrurilor), şi ochiul din adânc al credinţei, cu care contemplăm lumina dumnezeiască. Lumina – fie cea sensibilă, fie cea a raţiunilor lucrurilor, fie lumina dumnezeiască, nezidită, care vine dintru El – aceeaşi rămâne, pentru că vine de la Dumnezeu. Dar ochiul nu totdeauna vede curat, ci numai când se uneşte cu lumina. De aceea aici Mântuitorul priveşte întâi ochiul, care-i organul luminii. Şi precum e ochiul firesc pentru vedere e ochiul minţii pentru înţelegere. Când ochiul tău e curat, aşa cum l-a zidit Dumnezeu, devine lumină pentru tot trupul. Dar când ochiul tău e întunecat (e bolnav) nu mai vezi. Lumina continuă, pentru că e veşnică, dar ochiul tău nu mai e în lumină.

Nu vă îngrijoraţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?”.

…Aşa trebuie să vedem acest adânc al legăturii: Ieşiţi din sfâşierea inimii, din îngrijorare! Pentru care Heidegger vorbea de “omul-grijă”. Sau îngrijorarea ca spaima gândurilor negre, pe care Sf. Grigorie Sinaitul le numeşte “raţiunile dracilor”. Nu rămâneţi în ele! …. De aceea zice Mântuitorul “Nu vă îngrijoraţi”: să nu rămână în voi această posesie a gândului negru, care fie te doboară, fie face explozie în mânie şi nu ştii ce cuvânt rosteşti în jurul tău, pe cine răneşti, sufletul l-ai sfâşiat, parte măcar ai sfărâmat şi dragostea acolo lâncezeşte şi lasă loc stricăciunii şi răului. Şi nici pentru îmbrăcăminte, nici pentru mâncare, nici pentru băutură.

Şi să nu ne îngrijorăm, adică să nu fie ca o obsesie, ca un chin neîncetat: ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca. Căci chinul acesta, ca posesie demonică, opreşte sufletul din înălţarea lui la adevăr, la Dumnezeu. Chiar de ar fi ca trupul să se treacă, sufletul să nu înceteze o clipă a purta lumina! “Aruncă grija ta la Domnul, zice Psalmistul, şi El te va hrăni”. Deci grija arunc-o, dar nu fapta. Căci Mântuitorul, care a zis “nu vă îngrijoraţi”, zice, de asemeni, prin dumnezeiescul Pavel, care scrie către Timotei: “Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5, 8). Ca să fie precizare aici: e vorba de îngrijorare, nu de purtare de grijă, pentru care Sf. Pavel foloseşte cuvântul proniesă poarte grijă….

Pr.Galeriu

 

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: