Skip to content

Duminica a 10-a dupa Rusalii

July 31, 2010

 

…Cum răspunde conştiinţa umană la întrebarea: Răul şi suferinţa sunt operă a lui Dumnezeu? Hotărât, răul nu e opera lui Dumnezeu! Dar suferinţa? Nici suferinţa. Suferinţa este consecinţa răului, urmarea răului; trebuie precizat însă dintru început: Nu suferinţa e răul, ci păcatul este răul. Cum se produce suferinţa? Cum o simţi? Mulţi s-au revoltat, au căzut în necredinţă de frica suferinţei. Cei care cercetaţi literatura, gândiţi-vă la un Camus, cu vestita lui carte, “Ciuma”. Surprinde răul şi suferinţa lumii, scoţând în relief mai ales suferinţa copiilor. Se zguduie, oare, în tine credinţa, când vezi suferinţa unui nevinovat? Scriptura a răspuns şi la aceasta prin suferinţa lui Iov. Aţi auzit de Maica Tereza, cea care lucra atât de mult printre bolnavi, printre leproşi. Şi ea a spus unei femei bolnave de cancer: Să ştii că Hristos e prezent în boala asta a ta! El te îmbrăţişează cu această boală. Şi biata femeie a răspuns: Roagă-L pe Hristos să nu mă mai îmbrăţişeze cu boala. Era zguduită, sărmana, în suferinţa ei…

…Dar dacă tu, în suferinţă te lupţi să refaci legătura cu Dumnezeu, să ajungi din nou la nedespărţire de Dumnezeu, să strigi, să te rogi, tu ai ieşit atunci din lumea stricăciunii, din lumea demonului. Atunci suferinţa te poate înălţa.

De ce a zis mai întâi Mântuitorul tatălui copilului: “Crezi că pot să fac Eu aceasta?”? Şi sărmanul părinte Îl rugase: “De poţi ceva, fă!”. Mântuitorul spune: “De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui credincios”. “Cred Doamne! Ajută necredinţei mele!”. A crede înseamnă deja a ieşi din lumea aceasta. Pentru că a crede, precis, înseamnă a crede în Dumnezeu, Care este credincios El însuşi făgăduinţelor Lui. Cel care te-a creat vrea să te şi mântuiască. Atunci, a crede înseamnă a institui sufletul tău, conştiinţa ta, inima ta, în Dumnezeu. Înseamnă a-ţi aşeza conştiinţa, făptura ta în El, a o reînrădăcina în Izvorul ei, în Dumnezeu, cum S-a descoperit în Fiul Său, Iisus Hristos. A crede în El înseamnă, aşa cum a spus cândva Mântuitorul: “Aveţi credinţa lui Dumnezeu!”. Nu mai eşti tu în credinţa temeinică. Când i-a spus Mântuitorul lui Petru: “Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit ţie, ci Tatăl…” – deci Tatăl a pus în Petru cuvintele: “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Când eu cred, Dumnezeu pune în mine puterea Lui. Nu mai sunt eu, ci e puterea Lui.

Pr.Galeriu

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: