Skip to content

Taierea capului Sf.Ioan Botezatorul

August 29, 2010

Sf. Ioan, Înaintemergatorul si Botezatorul Domnului, îsi încheie calatoria acestei vieti în temnita si în martiriu.Este ultimul dintre profeti, cel mai mare, vestindu-L pe Iisus Hristos Mântuitorul, nu de departe, ci botezându-L în apele Iordanului, atingând cu mâna crestetul Stapânului. Si, la acest act divin, Profetului îi este dat sa vada cerul deschizându-se, Duhul Sfânt coborând peste Iisus si sa auda glasul Tatalui: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit” (Mat. 3,17). Iar el, fata în fata cu Domnul sau, da celor de atunci si celor de azi aceasta marturie: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1,29). Vrednic s-a facut cu adevarat a se chema “prietenul Mirelui”. Ca profet, ca prieten al Mirelui, Ioan vede si el pacatele lumii.

Domnea în vremea aceea în partile Galeleii, Irod Antipa, unul din fiii lui Irod, ucigasul pruncilor din Betleem. Prin anii 31, Irod Antipa, mergând la Roma chemat de împaratul Tiberiu, pe drum a poposit la fratele sau, Filip. Aici, s-a împatimit de sotia lui – Irodiada. Ea îi raspunde si ispititorul îi cufunda în patima. Irodiada îi fagaduieste ca îsi va parasi sotul pentru el, însa cu conditia ca Irod sa-si izgoneasca sotia, fiica unui rege arab – Areta. La întoarcerea de la Roma, Irod Antipa îsi alunga sotia si îsi aduce în casa pe Irodiada, împreuna cu fiica ei, Salomeea.

Profetul nu putea sa taca. Arata regelui ca ceea ce face este deodata: adulter, incest si scandal, rostindu-i cuvântul cunoscut si pastrat de Sfânta Scriptura: “Nu-ti este îngaduit sa tii pe femeia fratelui tau” (Marcu 6,18). La auzul sentintei Irod se trezeste acum în lumea chinurilor launtrice. Deoarece Ioan îi apare ca un sfânt si adesea sfetnic; dar sufletul îi este bolnav de patima. Irodiada îl subjuga pe rege si îl îndupleca în cele din urma sa-l închida pe Profet în temnita. Era doar începutul lucrarii ei demonice. La câtva timp, îi soseste prilejul s-o desavârseasca. Irod îsi sarbatoreste ziua de nastere cu un mare ospat în castelul Maherus. În toiul petrecerii, sub imperiul bauturilor ametitoare, Salomeea, pusa la cale de mama ei, executa în fata lui Irod si a oaspetilor un dans care atâta pasiuni. În focul lor, Irod îi ofera cu juramânt: “Orice vei cere de la mine îti voi da, pâna la jumatate din regatul meu”. Fata, iesind, zice mamei: “Ce sa-i cer?” Irodiada îi spune: “Capul lui Ioan Botezatorul”. Si, fara preget, copila intrând la rege îi cere: “Vreau sa-mi dai îndata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul” (Marcu 6, 23-25).

Sfânta Evanghelie ne încredinteaza: “Regele s-a mâhnit adânc, dar pentru juramânt si pentru cei ce erau la masa nu a voit sa o întristeze” (Marcu 6,26). Pentru juramânt! În fata cui si pentru ce cauza?! Pentru un dans – capul unui profet; pentru o placere – viata unui sfânt… În istorie, numai tiranii posedati demonic au putut savârsi asemenea crime. Altfel, chiar în acea lume romana, pe care o numim “pagâna”, era interzis ca în ziua de nastere a capeteniilor tarii sa aiba loc executii. Generalul roman Flaminiu a fost izgonit din Senat de cenzori pentru ca a ordonat, la un ospat, taierea capului unui criminal. Asemenea zile erau menite pentru amnistii, gratieri, binefaceri.

Irod – ucigas asemenea tatalui sau, care ucisese pruncii – porunceste acum moartea profetului. De unde acest drept asupra vietii semenului sau, de unde l-au avut sau îl mai au cei ce ucid? “Îndata, la porunca regelui, o sluga calau, mergând, a taiat capul profetului în temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale” (Marcu 6,28).

De aici încolo, drumurile se despart. În timpul procesului Mântuitorului, Pilat trimite pe Iisus si la Irod, care se afla atunci în Ierusalim. L-a întrebat regele “multe lucruri si nadajduia sa vada la El vreo minune. Iisus însa nu i-a raspuns nimic” (Luca 23,8-12). Tacerea lui Dumnezeu în fata pacatului e o sentinta.

Nu dupa multa vreme, Irod a fost chemat la Roma în urma unor denunturi, dezbracat de demnitatea regeasca si exilat în Lion iar apoi la Ilard, în Spania. Acolo, pe lânga suferintele exilului, traieste cu Irodiada sfârsitul tragic al Salomeei. Fiica, traversând într-o zi de iarna râul Sicoria, gheata se rupe si se afunda pâna la grumaz. Capul îi ramâne deasupra, în timp ce dedesubt, valurile îi misca trupul într-un alt dans, macabru; în cele din urma, gheata îi reteaza gâtul. Ex-regelui si Irodiadei li se aduce acum capul celei care, oarecând, ceruse capul Profetului.[…]

Dar drumul lui Ioan este de aici înainte altul. Trupul i l-au îngropat ucenicii lânga cel al Profetului Eliseu. Moastele lui sfinte au peregrinat de-a lungul veacurilor, în Rasarit ca si în Apus, împartite si asezate sub altarele multor biserici, însamântând sfintenie pretutindeni. Dreapta Sfântului a ajuns si la noi, daruita apoi de Neagoe Basarab mânastirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos, primind în schimb capul si mâna Sfântului Nifon – parintele duhovnicesc al voievodului. În anul 453 s-a descoperit la Emesa, în Siria, si capul Profetului, care a fost dus apoi la Constantinopol. De aici, în 1204, cruciatii francezi, ocupând cetatea, au luat o parte si l-au daruit bisericii din Amien.

 

 

Parintele Galeriu

 

 

 

 

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: