Skip to content

Rugaciunea inimii

November 15, 2010

Rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul” are două părti, care sunt două mărturisiri: · mărturisirea de credintă – recunoasterea dumnezeirii lui Hristos; · mărturisirea păcatelor – recunoasterea păcătoseniei noastre. Din aceste două mărturisiri izvorăste, aproape firesc, rugăciunea propriu-zisă (a treia parte): · rugăciunea pentru mântuirea noastră: „miluieste-mă”. Mărturisirea credintei în Hristos este legată de mărturisirea neputintei noastre de a fi mântuiti doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul. Astfel, „Rugăciunea lui Iisus” exprimă si sintetizează, în câteva cuvinte, toată învătătura Bisericii noastre Ortodoxe. Prin „Rugăciunea lui Iisus” noi atingem această îndoită cunoastere: a sfinteniei si puterii lui Dumnezei si a păcătoseniei si neputintei noastre. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea Dumnezeiască si neputinta noastră. Si această nesocotintă dă nastere unei „minti dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotintei, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoasteri, care îsi recunoaste propria slăbiciune si puterea lui Hristos. Asadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoastem si mărturisim puterea lui Hristos (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), ca si propria noastră slăbiciune (miluieste-mă pe mine, păcătosul). Atingem, în acest fel, starea binecuvântată a smereniei, iar unde este smerenie este si harul lui Hristos si acest har este Împărătia Cerurilor. Orbii au rostit cuvintele „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de noi” (Matei 20, 20) si vederea le-a fost redată. Leprosii au spus la fel si s-au vindecat de lepră (Luca 4, 17). 

Rugăciunea isihastă mai este numită si „Rugăciunea lui Iisus”, dar se bazează pe toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Domnul Iisus fiind „Unul din Sfânta Treime” nu există niciodată fără Tatăl si Sfântul Duh si alcătuieste împreună cu celelalte Persoane – Treimea cea de-o fiintă si nedespărtită. Hristologia este strâns legată de Trialogie. Dumnezeu Tatăl i-a poruncit lui Iosif prin înger să-L numească pe Hristos, Iisus: „Si vei chema numele lui Iisus” (Matei 1, 21). Sfântul Duh, care l-a luminat pe Sfântul Apostol Pavel, ne învată: „Nimeni nu poate să zică, Domn este Iisus, decât în Sfântul Duh” (Corinteni 12, 3).

Rostind „Rugăciunea lui Iisus” („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul”), Îl recunoastem pe Dumnezeu Tatăl si ne supunem Lui. Mai mult, simtim lucrarea si împărtăsirea Sfântului Duh.Sfintii Părinti fiind luminati de Sfântul Duh, ne-au spus că „Tatăl, prin Fiul, în Sfântul Duh, săvârsesc toate”. Întreaga Sfântă Treime a creat lumea si a făcut pe om. Si iarăsi, întreaga Sfântă Treime a recreat omul si lumea: Tatăl a binevoit si Cuvântul s-a întrupat de la Sfântul Duh. Astfel, întruparea lui Hristos s-a făcut „din vointa Tatălui si prin lucrarea Sfântului Duh”. De aceea spunem că mântuirea omului si dobândirea darurilor divine sunt fapte comune ale Sfintei Treimi. Aceasta o spun si Sfintii Părinti.

Sfântul Simeon Noul Teolog scrie că Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu este usa mântuirii noastre, potrivit cuvintelor: „Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui si va intra si va iesi si păsune va afla” (Ioan 10, 9). Mântuitorul Iisus Hristos este usa, iar Dumnezeu Tatăl este casa: „În casa Tatălui Meu multe locasuri sunt” (Ioan 10, 9). Asa că, intrăm în casa lui Dumnezeu prin Mântuitorul Iisus Hristos si pentru a deschide usa – Hristos, avem nevoie de cheia care este Duhul Sfânt (deoarece cunoastem Adevărul, care este Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt). Tatăl a trimis pe Fiul în lume; Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu îl descoperă pe Tatăl; Sfântul Duh care purcede din Tatăl si este trimis prin Fiul, zămisleste pe Hristos în inimile noastre. Îl cunoastem, deci, pe Tatăl, prin Fiul, în Sfântul Duh. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeste adeseori, în scrierile sale, despre întrupările mistice ale Cuvântului. El scrie că precum cuvintele legii si ale profetilor au fost înaintemergătoare întrupării Cuvântului, în acelasi fel, Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat fiind, a devenit înaintemergător „prezentei Lui în Duh”. A învătat pe oameni prin propriile Lui Cuvinte, ca să fie în stare să primească prezenta Lui Dumnezeiască. Cu alte cuvinte, Hristos trebuie să se întrupeze înlăuntrul nostru, noi neputând altfel vedea slava Sa în Ceruri. Întruparea lui Hristos în noi este făcută prin bunăvointa Tatălui si prin lucrarea Sfântului Duh. Iată cum este exprimată împreună lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoastem si mărturisim marea taină că Domnul s-a descoperit prin Întruparea Sa. Acela care neagă „Rugăciunea lui Iisus”, neagă Sfânta Treime. El nu se supune Tatălui si nu primeste iluminarea Sfântului Duh, asadar, nu are adevărata împărtăsire cu Hristos. Deci, trebuie să se întrebe dacă este cu adevărat crestin ortodox sau nu.

Arhim. Mina Dobzeu

 

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: