Skip to content

Un om nou se naste, “Care pentru noi oamenii…s-a facut om”

December 24, 2010

 

Nasterea lui Dumnezeu ca om, e fapta iubirii nemarginite a lui Dumnezeu, care transfigureaza istoria cu sensul vesniciei. „Din Betleem-spunea profetul-, are sa vina Acela a carui obarsie e dintru inceput, si se suie pana in zilele vesniciei” (Mih.5,1). Pentru acest fapt, unic in creatie, ingerii au propus oamenilor: „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pemant pace, intre oameni buna invoire”(Luca 2 ,14).

Cu Iisus incepe era pacii. Cantecul inceput de ingeri trebuia continuat in istorie. Pacea pe pamant e conditionata de marirea care se da sau se refuza lui Dumnezeu. De asemenea si pace sufletului atarna de aceeasi conditie. Autonomia ratiunii, autonmia societatii omenesti nu se poate constitui ca atare decat cu pretul pierderii pacii…

Pacea de frica e o reala pierdere a pacii. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu…

Nasterea Vesnicului in timp, a atotputerniciei in dulama smereniei, a Celui mai presus de fiinta, prunc in bratele Fecioarei, nu putea ramane un simplu fapt divers in filele timpului. Nasterea lui Iisus nu e un fapt oarecare ca sa poate fi ros de dintele vremii, un fapt sortit invechirii.

Observam ca, cu cat timpul adauga veacuri dupa veacuri, creand perspectiva, cu atat Iisus e mai mare si mai apropiat de noi. Cel nascut de doua ori, odata din vesnicie si a doua oara in timp, a antrenat vesnicia in timp, incat veacurile repeta Nasterea Lui ca o renastere a lor. Timpul inevitabil se invecheste; numai vesnicia e noua si mereu aceeasi. Cu vesnicia a invaluit Iisus viata.

Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este numai intru Fiul Sau. Cel ce are pe Fiul are Viata; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata”(I Ioan 5,11-12)…

Iisus faureste o noua ordine spirituala in om…Deci, cum spune Clement Alexandrinul: „Dumnezeu s-a facut om, ca de la om sa inveti, cum se face omul dumnezeu”. Acesta este omul cel nou, faptura cea noua, omul nascut de sus, omul cu reflexul vesniciei lui Iisus, rasfrant in afara, in chipul simplu, din toata fiinta sa. Fiindca Iisus e Omul Cerului si s-a tesut pe Sine in firea omeneasca, de aceea se impune El tuturor oamenilor si tutror veacurilor…

Dar istoria s-a aratat neputincioasa inca din primele ei zile. Asa a ramas si mai ramane. Prin faptul insa ca Iisus s-a tesut destinului omenesc si prin faptul ca omul trebuia sa se decida ce face cu Iisus, se expilca de ce istoria omului e asa de zbuciumata si vesnicia lui asa de hartuita si muscata de serpii indoielilor si contrazicerilor. Asa se explica de ce „pentru Iisus oamenii s-au iubit si s-au urat; s-au macelarit si s-au ajutat; au cunoscut extremitatile pasiunii si ale jertfei. De El a atarnat soarta stiintei, a ratiunii, a frumosului. El este forta interioara pe care veacurile n-au putut-o istovi” (Couchoud). „ Amintirea lui e vie pretutindeni. Pe zidurile bisericilor si in scoli, pe varful clopotnitelor si al muntilor, pe troitele drumurilor, la capataiul patruilor si al mormintelor. Distrugeti frescele bisericilor, luati-i icoanele din altare si de prin case: viata lui Iisus umple muzeele si pinacotecile. Dati foc liturghierelor, ceasloavelor si cartilor de rugaciuni: ii veti descoperi numele si cuvintele in toate cartile literaturilor. Chiar si cei ce-L bleastama nu fac decat sa marturiseasca, fara voie, prezenta Lui”(Papini).

Rasunetul tutror oamenilor mari ai lumii, le-a incetat odata cu zilele lor; si cine se mai gandeste sa moara pentru faima lor postuma. In jurul multora s-a facut mai multa galagie ca in jurul lui Iisus; dar, dupa mii de ani, iata ca numai in jurul lui Iisus isi pun oamenii si astazi problema pe viata si pe moarte, ca in primele zile. Numai Cineva, mai viu ca oamenii, si care e, cu adevarat, un ideal nemincinos al omului, poate inteti lupta aceasta permanenta intre oameni. Si astazi, ca in ziua Nasterii Sale, unii-l iubesc si altii-l urasc. Oamenii sunt antrenati, unii, intr-o patima si pentru patimile Lui, iar altii intr-o patima pentru misiunea Lui” (Pr.D.Staniloae).

Unii sunt in destinul lui Iisus, altii fara destin, nici sens.

Deci, daca intrebarea „ Cine este Iisus ?” a crescut cu veacurile, si cere fiecarei generatii un raspuns decisiv, noi nu putem raspunde decat intru un glas cu Tatal, intru o vestire cu ingerii, intru o propovaduire cu apostolii, intru o marturisire cu mucenicii si cu toti sfintii si intru o afirmare cu toata crestinatatea de doua milenii:

Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii!…

Cu Iisus se naste si explicatia omului si explicatia lumii.

Pr. Arsenie Boca

 

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: