Skip to content

Duminica Bogatului nemilostiv si a saracului Lazar

November 1, 2013
Doamne ajuta!

Programul slujbelor pentru sfarsitul saptamanii acesteia este urmatorul:
Sambata 02/11/2013 incepand cu ora 10.00 se va savarsi slujba Acatistului si Sfanta Liturghie in limba roamana, in biserica greaca (Meadow lane) din Edinburgh.
 – Daca vor fi persoane care vor sa faca pomenire dupa cei adormiti, parintele va oficia slujba Parastasului dupa Sfanta Liturghie.
Sambata de la ora 18.00 va incepe slujba Vecerniei Mari impreunata cu Litia in biserica din Glasgow.
Duminica incepand cu ora 9:00 va incepe Slujba Utreniei continuata cu Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
Pentru acest sfarsit de saptamana ne bucuram sa avem in mijlocul nostru pe parintele ieromonah Serafim care va sluji sambata in Edinburg si pe parintele Christopher Wallace care va sluji duminica in Glasgow.
Va mai amintim ca duminica dupa Sfanta Liturghie vor avea loc repetitii la cor. Toti cei care doresc sa participle sau sa faca parte din corul bisericii sunt rugati sa ia legatura cu parintele Marcel Oprisan.
Cuvantul saptamanii este luat din cartea “Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv” aparuta  la Editura Sophia,  Bucuresti, 2002

Al patrulea cuvânt despre bogat si Lazar; si constiinta care obisnuieste sa ne aminteasca pacatele vechi; si despre Iosif

1.Trebuie sa platesc datoria cu care v-am ramas dator pentru astazi, tâlcuindu-va sfârsitul pildei lui Lazar. Voi socotiti, poate, ca am terminat totul, dar eu nu ma voi folosi de nestiinta voastra ca sa va amagesc, nici nu voi pleca mai înainte de a lua tot ce se arata – fiindca nici taranul, dupa ce a cules toata via, nu pleaca pâna ce nu taie toate boabele.

Ei bine, dat fiind ca vad si acum niste întelesuri ascunse sub slove ca sub niste frunze, haide ca si pe acestea, folosind cuvântul în locul secerii, sa le culegem pâna la unul – ca via, odata culeasa, ramâne goala de roada, numai cu frunzele; iar via cea duhovniceasca a dumnezeiestilor Scripturi nu este asa, ci daca luam tot ce se arata, mai mult ramâne. Multi au vorbit si înaintea mea despre aceste lucruri, multi vor vorbi, poate, si dupa mine – dar nimeni nu va putea goli toata bogatia, fiindca asa e firea acestei îmbelsugari: cu cât sapa cineva mai adânc, cu atât vor izvorî mai mult dumnezeiestile întelesuri, fiindca Scriptura este izvor care nu seaca niciodata.

Si se cuvenea sa va platesc aceasta datorie la adunarea dinainte, însa am socotit ca nu e lucru fara primejdie a trece peste ispravile fericitului Vavila si ale cetei sfintilor mucenici celor dimpreuna cu dânsul. De aceea am si amânat plata datoriei, pastrându-v-o deplina pentru ziua de astazi. Hai deci dupa ce am dat parintilor cuvenita plata de laude – nu dupa vrednicia lor, ci dupa puterea noastra – sa va platesc si voua cu restul istorisirii. Sa nu obositi, însa, pâna ce nu o sa ajungem la capat, reînodând cuvântul de unde l-am lasat ieri. Dar unde l-am lasat? La prapastia care-i desparte pe drepti de pacatosi, caci graind bogatul: “Trimite pe Lazar,” a zis catre dânsul Avraam: “Prapastie mare s-a întarit între noi si voi, ca cei care vor vrea sa treaca de aici catre voi sa nu poata, nici cei de acolo la noi sa nu treaca.” Si am aratat pe larg ca dupa iubirea de oameni a lui Dumnezeu nadejdile de mântuire trebuie sa ne fie în ispravile noastre, nu sa ne socotim parintii si bunicii si strabunicii si nici rudeniile si prietenii si casnicii si vecinii: ca “fratele nu izbaveste – au izbavi-va omul?” (Psalmul 48, 8).

Oricât se vor ruga si milogi cei care pleaca din aceasta lume cu pacate, totul va fi deja zadarnic si în desert: ca si cele cinci fecioare nebune s-au rugat de tovarasele lor pentru untdelemn, dar n-au primit; si cel ce a ascuns talantul în pamânt a fost osândit, cu toate multimea dezvinovatirilor pe care le-a adus; si cei ce nu l-au hranit pe Hristos când a flamânzit, nici nu I-au dat de baut când a fost însetat, desi credeau ca pot sa se apere spunând ca n-au stiut ce fac, n-au avut parte de iertare si raspuns bun.

Altii nici n-au avut ce sa mai spuna, precum cel îmbracat în haine murdare, ca fiind învinuit tacea – si nu numai acesta, ci si altul, care a fost pomenitor de rau fata de aproapele si i-a cerut suta de dinari împrumutati – fapt pentru care stapânul i-a învinuit dupa aceea de cruzime si neomenie – nu a avut ceva de zis. De aici se vede ca nimic nu ne va apara dincolo daca nu vom avea faceri de bine – ci fie ca ne vom ruga si ne vom milogi, fie ca vom tacea, deopotriva vor veni asupra noastra osânda si pedeapsa.

Asculta, dar, cum si bogatul, cerând doua lucruri de la Avraam, nu a primit nici unul. În primul rând a cerut pentru sine, zicând: “Trimite pe Lazar”, iar dupa aceea pentru fratii sai; dar nici una din cereri nu i-a fost împlinita, caci prima era cu neputinta, iar cea de-a doua de prisos. Totusi, pentru mai multa râvna, haide sa ascultam, de vreti, cuvintele anume ce s-au rostit. Ca daca atunci când un dregator aduce în mijlocul pietei un osândit, si-l împresoara cu calai, si pune sa fie chinuit, toti alearga cu multa râvna vrând sa auda ce întreaba judecatorul si ce raspunde osânditul, cu mult mai vârtos aici trebuie sa ascultam cu deadinsul ce cere acest vinovat – de bogat vorbesc – si ce-i raspunde prin Avraam Dreptul Judecator (fiindca nu patriarhul era cel care judeca, macar ca el vorbea).

Precum în tribunalele lumesti tâlharii si ucigasii stau, potrivit legilor, departe de judecator, nefiindu-le îngaduit sa auda vocea lui (si prin aceasta având a suferi înca o necinstire pe lânga celelalte), ci un oarecare mijlocitor poarta întrebarile judecatorului si raspunsurile celor judecati, asa si aici. Osânditul nu-L auzea pe Dumnezeu graind catre el, ci Avraam era mijlocitor, aducând la cunostinta judecatului cuvintele Judecatorului: ca nu de la sine spunea ce spunea, ci îi “citea”( O alta analogie cu procedura judiciara) legile lui Dumnezeu si îi graia legile iesite de Sus – drept care bogatul nici nu avea ce sa raspunda împotriva.

2. Sa luam aminte deci cu scumpatate la cele spuse, fiindca anume starui asupra acestei pilde si este de acum a patra zi de când nu ma departez de la ea, fiindca mult este si câstigul pe care-l vad facându-se din aceasta istorisire si bogatilor, si saracilor, si celor care se tulbura de propasirea celor rai si de saracia si strâmtorarea dreptilor – ca de obicei nimic nu îi sminteste si nu îi tulbura pe cei multi ca faptul ca unii bogati, traind în rautate, se bucura de bunastare multa în vreme ce unii drepti, vietuind îmbunatatit, ajung la cea mai de pe urma saracie si alte nenumarate crunte urmari ale saraciei sufera.

Pilda aceasta, însa, poate aduce leacurile potrivite, pe cei bogati înteleptindu-i, iar pe cei saraci mângâindu-i; pe bogati învatându-i sa nu cugete semet, iar pe saraci mângâindu-i în starea lor de acum; pe bogati înduplecându-i sa nu se îngâmfe daca rai fiind nu dau seama aici, fiindca dincolo îi asteapta pedeapsa cea mai crunta, iar pe saraci îndemnându-i sa nu se tulbure de bunastarea altora, nici sa nu socoata ca nu sunt de la Pronie cele ce ni se întâmpla, când aici dreptul sufera, iar omul rau si spurcat se bucura de bunastare necurmata. Ca amândoi îsi vor primi rasplata dupa vrednicie: unul cununile rabdarii si barbatiei, iar celalalt pedepsele rautatii.

Aceasta pilda sa v-o înfatisati, atât bogatii cât si saracii: bogatii pe peretii casei voastre, iar saracii pe peretii cugetului – si daca o va sterge cândva uitarea, zugraviti-o iarasi prin aducerea aminte. Ba si voi, bogatii, sa v-o scrieti mai ales în cuget, si neîncetat s-o aveti în gând, si va va fi scoala si temei a toata filosofia: ca de o vom avea mereu înscrisa în cuget, nici bucuriile acestei vieti nu vor putea sa ne îngâmfe, nici întristarile ei nu vor putea sa ne doboare, ci le vom privi atât pe unele cât si pe celelalte întocmai ca pe zugravelile de pe pereti. Ca vazând un bogat si un sarac înfatisati pe pereti, nici pe primul nu-l pizmuim, nici pe celalalt nu-l dispretuim, caci ceea ce vedem sunt umbra, nu adevar.

Asijderea, pricepând firea [natura] bogatiei si saraciei, a slavei si necinstei si a tuturor celor mâhnicioase si stralucite ale acestei lumi, ne vom slobozi de toata tulburarea nascuta în noi din pricina lor – ca toate acestea sunt mai amagitoare decât umbra, si pe omul înalt si nobil la suflet nimic din cele stralucite si slavite nu-l poate semeti, si nimic din cele umile si lepadate nu-l poate aduce la deznadejde.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: