Skip to content

21 Februarie

February 20, 2014

Pomenirea Sfîntului Zaharia, Patriarhul Ierusalimului

In timpul domniei impăratului bizantin Heraclie, Hosroe impăratul perşilor a atacat

Ierusalimul, in anul 614 după Hristos. Hosroe a vandalizat oraşul, a luat Cinstita

Cruce a lui Hristos cu sine in Persia şi de asemena mulţime de creştini in sclavie:

printre aceştia se afla şi Patriarhul Zaharia. Evreii 1-au ajutat pe Hosroe să comită

toate aceste crime impotriva creştinilor. Printre răutăţile diavoleşti ale evreilor este

pomenită şi aceasta: evreii au cumpărat de la Hosroe nouăzeci de mii de creştini,

doar spre a-i ucide pe toţi. Patriarhul Zaharia a rămas in sclavie la perşi timp de

paisprezece ani. Multe minuni s-au săvirşit acolo prin lemnul Cinstitei Cruci,

astfel incit şi perşii ziceau: „A venit in Persia Dumnezeul creştinilor.” Mai tirziu,

impăratul Heraclie 1-a silit pe impăratul perşilor să inapoieze Sfinta Cruce la

Ierusalim, precum şi pe Patriarhul, şi pe toţi ceilalţi captivi creştini care incă nu

muriseră, impăratul Heraclie insuşi a dus Sfinta Cruce pe umerii săi, intrind in

Cetatea Sfinta, desculţ şi imbrăcat umil. Sfintul Zaharia a petrecut cealaltă vreme a

vieţii sale in pace, şi s-a strămutat la locaşurile cereşti in anul 631. Lui i-au urmat

in scaun Patriarhul Modest, iar apoi Sfintul Sofronie, care se cinsteşte la 11 martie.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Timotei

Sfintul Timotei a trăit in deplină sihăstrie la locul numit Symbola de pe versantul

asiatic al Muntelui Olimp. El a intrat in minăstire incă din tinereţea lui, a fost tuns

monah, şi pină la bătrineţe şi-a petrecut viaţa in postiri, rugăciune, privegheri şi

nevoinţe neintrerupte. El a rămas feciorelnic de-a lungul intregii vieţi. Celor

feciorelnici Dumnezeu le dă putere asupra duhurilor necurate, şi aşa i-a dăruit El şi

Sfintului Timotei. Prin nevoinţele intru mintuirea sufletului, Sfintul Timotei a

reuşit să-şi zidească casa sufletului său sălaş Sfintului Duh. Acest bărbat sfint a

trecut la cele veşnice in anul 795 după Hristos.

Pomenirea Sfîntului Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei

Eustatie a fost un mare zelot şi apărător al Ortodoxiei. Astfel, el s-a arătat puternic

intru apărarea Sfintelor Dogme ale Adevărului la Sinodul intii Ecumenic de la

Niceea (din anul 325), unde el a respins, pe baza intregii ştiinţe filosofice şi

teologice, invăţătura necuratului Arie. impreună cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, Eustatie a

mărturisit corect pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotrivă cu

Tatăl şi cu Sfintul Duh după dumnezeire (după fiinţa lor dumnezeiască). După

moartea impăratului Constantin cel Mare arienii oarecum iar au luat putere şi au

inceput să-i prigonească mirşav pe creştini. Sfintul Eustatie a fost scos din scaun şi

surghiunit, mai intii in Tracia, apoi in Macedonia. Sfintul Eustatie a suferit mult,

iar in cele din urmă şi-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu la anul 345 după

Hristos.

Pomenirea Sfîntului loan al Treilea Scolasticul, Patriarhul Constantinopolelui

Avocat fiind, acest loan a fost hirotonit preot, apoi a fost uns patriarh in anul 565

după Hristos. El este compilatorul canoanelor ce au fost introduse in Nomo-

Canon. in timpul său au fost introduse in Sfinta Liturghie dumnezeiasca cintare a

Heruvicului, precum şi Rugăciunea de dinaintea impărtăşirii cu Sfintele şi

Dumnezeieştile Taine ale lui Hristos.

Cîntarea Heruvică

Noi care pre Heruvimi cu taină închipuim

Şi întreit sfînta cîntare aducem

De Viaţă Făcătoarei Treimi,

Toată grija cea lumească acum să o lepădăm.

Capre împăratul tuturor să primim,

Pre Cel Nevăzut, înconjurat de cetele cereşti.

Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Rugăciunea de dinaintea împărtăşirii cu Sfintele lui Hristos Taine

Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu

Celui viu, Care ai venit in lume să mintuieşti pre cei păcătoşi, dintre care cel dintii

sint eu. incă cred că acesta este insuşi Preacurat Trupul Tău şi insuşi Preascump

Singele Tău. De aceea mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de

voie şi cele fără de voie, cele cu cuvintul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu

neştiinţa, şi mă invredniceşte fără de osindă să mă impărtăşesc cu Preacuratele

Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaş mă primeşte, că nu voi

spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare iţi voi da ca luda; ci ca tilharul

mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, intru impărăţia Ta.

Stăpine, lubitorule de oameni, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să numi

fie mie spre osindă Sfintele acestea, pentru că nu sint vrednic, ci spre curăţirea

şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii şi a impărăţiei ce va să

fie. „Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune in Domnul nădejdea

mintuirii mele.”

Sfintul loan Scolasticul a adormit cu pace la anul 577 după Hristos.

Cîntare de laudă la Sfînta Cruce

Stropită cu sînge, mîntuitoarea Cruce

în întuneric multă vreme a zăcut,

Ca într-un mormînt.

De pe tine, Sfînta Cruce,

Trei zile Mîntuitorul întru întuneric S-a pogorît,

Iar tu, Sfînta Cruce,

Trei sute de ani întru întunericul de sub pămînt

Ai zăcut.

Cînd dintru întuneric Stăpînulpe strămoşi i-a izbăvit,

El apoi S-a înălţat,

Iar tu, cînd Biserica întru libertate a domnit,

Te-ai înălţat la rîndu-ţi.

Apoi timp de patruzeci de zile Stăpînul pe pămînt a rămas,

Iar tu, Sfîntă Cruce, la fel, cîteva zile de la înălţarea Ta,

Creştinilor ai strălucit;

Pînă cîndpe oameni după cuviinţă i-ai ajutat

Credinţa să-şi întărească,

Pînă cînd ei cu adevărat au învăţat

Cu semnul Sfintei Cruci să se pecetluiască.

Astfel prin puterea conştiinţei

Cei botezaţi puterea Sfintei Cruci o cunosc.

Astfel tu, Cinstită Cruce, cu cinste misiunea

Iţi îndeplineşti.

Mii de anii de vor trece,

Dar chipul tău întrutotcinstit

Şi puterea ta

Niciodată nu vor trece.

Credincioşii înaintea Cinstitei şi de Viaţă făcătoarei Cruci

Mîntuitorului Hristos I se închină

Şi Lui se roagă,

Şi ei toate necazurile şi toate greutăţile şi le alină

înaintea ei.

Cugetare

Ce este ghicirea norocului? Există trei feluri de credinţe, care işi au originea in

ghicirea norocului: credinţa in intimplarea orarbă, credinţa in lucruri şi credinţa in

atotputernicia forţelor intunericului, a duhurilor necurate, a diavolilor. Prin

ghicirea norocului [sau prezicerea viitorului] se prorocesc evenimente, se fac

deosebiri intre lucruri şi se depune jurămint faţă de duhurile intunecate. Nici una

dintre marile credinţe religioase nu au condamnat mai hotărit şi mai cu desăvirşire

ghicirea norocului, decit Credinţa Creştină. Căci nici una dintre ele nu este mai

liberă şi mai curată de ghicirea norocului decit ea. Ghicirea norocului inseamnă să

supui omul lucrurilor şi fiinţelor care ii sint inferioare. De aici se vede că ghicirea

norocului este şi se poate numi credinţă in intuneric. De aceea zice Sfintul Apostol

Pavel:

Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta

credinţă

(l Timotei 4: 7). Credinţa creştină este o credinţă a luminii in două

sensuri: Intri in acela că il ridică pe om deasupra intimplării, deasupra lucrurilor şi

deasupra duhurilor intunericului; iar al doilea că il subordonează pe om numai şi

numia Autorităţii Dumnezeului Celui Viu, Atotputernic şi Atotinţelept. Căci există

Atotvăzătorul

Dumnezeu, şi de aceea nu există intimplarea oarbă.

1 in duhovnicească unire cu

*a

cest Atotvăzător şi Atoinţelept şi Viu Dumnezeu, omul se poate inălţa deasupra

tuturor lucrurilor, şi se poate face mai puternic decit toate duhurile intunericului.

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpinul lisus Hristos, Cel Care a stat de vorbă cu tinărul cel bogat:

Şi L-a întrebat un dregător, zicînd: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa

de veci? Iar lisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decît unul

Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvîrşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu

mărturiseşti strîmb, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am

păzit din tinereţele mele. Auzind, lisus i-a zis: încă una îţi lipseşte: Vinde toate cîte ai

şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de-mi urmează Mie. Iar

el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat

(Luca 18: 18-23).

Să luăm aminte la cum

• Tinărul cel bogat a cerut sfat, dar nu s-a pregătit pentru jertfă;

• Mintuitorul i-a arătat calea jertfei care este de trebuinţă pentru dobindirea

vieţii veşnice;

• Tinărul bogat a plecat intristat pentru că nu se putea despărţi de bogăţiile lui.

Predică

Despre post şi rugăciune

Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decît numai cu rugăciune şi cu post

(Marcu 9: 29).

Aceasta este reţeta mintuitoare a Celui mai Mare Doctor al sufletului omenesc.

Acesta este remediul cel incercat şi dovedit cel mai eficace de-a lungul veacurilor.

Căci un alt remediu in contra nebuniei, nu exsită. Căci ce fel de boală este aceasta?

Aceasta este boala in care sufletul omenesc este parazitat şi tiranizat de un duh

rău, un duh ucigaş care lucrează la distrugerea atit a trupului, cit şi a sufletului

acelui om. Băiatul pe care Mintuitorul 1-a vindecat de acest duh rău fusese aruncat

de el cind in foc, cind in apă, numai şi numai in scopul de a-1 omori.

Cită vreme omul doar filozofează despre Dumnezeu, el se face pe sine cu

desăvirşire neajutorat in faţa duhului rău. Căci duhul rău işi bate joc de anemica

sofisticărie a filozofiei omeneşti, insă de indată ce omul incepe să

postească şi să se roage lui Dumnezeu, duhul cel rău se umple de o spaimă cu

neputinţă de descris. Sub nici un chip nu poate indura duhul cel rău buna

mireasmă a rugăciunii şi a postului. Această dulce bună mirească il inăbuşă cu

totul şi il slăbeşte cu desăvirşire, pină la epuizare, in omul care se mulţumeşte doar

să filozofeze despre Dumnezeu, se află spaţiu larg pentru intrarea in el a diavolilor.

Dar in omul care se apucă cinstit de rugăciune către Dumnezeu, şi cu evlavie şi

dragoste se pleacă postului, intru nădejde şi răbdare, locul devine foarte strimt şi

de nesuferit şi diavolul trebuie neapărat să fugă de acolo, impotriva anumitor

suferinţe trupeşti există doar cite un singur remediu, impotriva celei mai mari boli

a sufletului, care este posedarea demonică, există două remedii, care trebuie

utilizate neapărat impreună: postul şi rugăciunea. Apostolii şi sfinţii au postit şi sau

rugat lui Dumnezeu. De aceea aveau atita putere asupra duhurilor necurate.

O Preadulce Doamne lisuse Hristoase, Doctorul şi Ajutorul sufletelor noastre in

toate nenorocirile care ne cuprind, intăreşte-ne pre noi cu puterea Duhului Tău

Celui Sffnt, ca şi noi să putem să urmăm şi să implinim cu fapta dumnezeiasca

poruncă a postului şi a rugăciunii, pentru mintuirea sufletelor noastre şi mintuirea

aproapelui nostru,

Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită in veci, Amin.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: