Skip to content

2 Martie

March 2, 2014

Pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Kyreniei din Insula Cipru

Datorită inţelepciunii şi bunătăţii sale, Sfintul Teodot a fost ales episcop şi a păstorit Biserica lui Dumnezeu cu dragoste şi rivnă. Cind au inceput persecuţiile impotriva creştinilor sub răul impărat Liciniu, acest bărbat dumnezeiesc a fost titit la judecată şi supus multor torturi. Cind torţionarul Sabinus 1-a sfătuit să se lepede de Hristos şi să se inchine idolilor, Teodot a răspuns: “Dacă ai şti tu bunătatea Dumnezeului meu, in Care imi pun eu nădejdea, şi Care in urma acestor chinuri mă va incununa pe mine cu fericita nemurire, şi tu ai vrea să suferi aceste chinuri numai să dobindeşti ceea ce am şi eu nădejdea tare că voi dobindi.” Cind torţionarii au inceput să-i străpungă trupul cu piroane, el cu recunoştinţă şi-a ridicat mintea la Dumnezeu. Crezindu-şi sfirşitul aproape, Sfintul Teodot şi-a sfătuit şi povăţuit Creştinii cei care erau adunaţi acolo, la locul chinurilor. Dar prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, acela a fost timpul cind Marele Constantin a luat conducerea Imperiului, şi acela ceasul in care a ajuns şi la locul chinurilor Sfintului Teodot porunca de a fi imediat eliberaţi, de dragul lui Hristos, toţi cei care au fost condamnaţi la moarte pentru El. Aşa a fost Deliberat şi Sfintul Teodot, care s-a intors la scaunul lui Episcopal din Kyrenia. In pofida cumplitelor schingiuiri la care a fost supus, Sfintul Teodot a mai trăit ciţiva ani. După aceea el s-a odihnit cu pace in Domnul, pe Care L-a slujit cu credinţă, şi pentru Care nu a pregetat să indure toate chinurile. El s-a mutat la locaşurile cele cereşti la anul 302 după Hristos.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Troad

Troad a luat tinăr fiind mucenicia pentru Hristos. Sfintul Grigorie al Neocezareii a văzut in vedenie cu cit curaj indură Troad chinurile, şi cum este ucis in ele. El i-a mai văzut şi sufletul la ieşirea lui din trup, cum se grăbeşte voios la ceruri. Sfintul Troad a luat mucenicia pentru Hristos in veacul al treilea de la intruparea Sa. •

Pomenirea celor Patru Sute şi Patruzeci de Mucenici

Aceştia au fost ucişi de lombarzi in Italia cam pe la anul 579 după Hristos. Despre ei scrie Sfintul Grigorie Dialogul. Intr-un loc au fost decapitaţi patruzeci dintre ei. Intr-un alt loc, au fost decapitaţi patru sute, toţi pentru vina de a fi refuzat să mănince carne jertfită idolilor. In afară de aceasta, cei patru sute au mai refuzat şi să joace in jurul capetelor de capră aduse jertfă dracilor, după cum era obiceiul păginesc al lombarzilor.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Agaton

Sfintul Agaton a fost un mare nevoitor egiptean din veacul al cincilea, care a dus o viaţă extrem de aspră. El a fost contemporanul Sfintului Macarie şi ucenic al Sfintului Lot, şi el egiptean. El lucra pururea străduindu-se să implinească intocmai poruncile Domnului nostru. Unul din fraţi i-a lăudat odată un cuţitaş pe care il avea, şi pe care il folosea la tăierea mlădiţelor din care impletea coşuri. Auzind aceasta, Sfintul Agathon cu bucurie i-a dat fratelui cuţitaşul in dar. Sfintul Agaton a mai zis: ≪Bucuros aş fi să iau eu asupra mea trupul unui lepros, iar lui, să i-1 dau pe al meu≫. Oare nu este aceasta iubire desăvirşită ? [in sinaxarul grecesc, Sfintul Agathon este pomenit la 8 ianuarie. -•

Pomenirea Sfintei Muceniţe Eutalia

Această sfintă Eutalia a fost o fecioară din Sicilia. Ea ii avea pe mama ei de acelaşi nume cu ea şi pe fratele ei Sermilian. Toţi trei erau păgini, necunoscind ce este Sfintul Botez. Mama ei Eutalia suferea de o scurgere de singe. Acesteia odată in vis i s-au infăţişat sfinţii mucenici Alfiu, Filadelf şi Ciprian (prăznuiţi la 10 mai), şi i-au spus că se va vindeca numai dacă se va boteza in Numele Domnului lisus Hristos. Eutalia-mama a mărturisit credinţa in Hristos, a primit Sfintul Botez, şi cu adevărat s-a vindecat. Văzind această minune, Eutalia-fiica s-a botezat şi ea. Dar Sirmilian a inceput să ridă de credinţa mamei şi surorii lui. El chiar le-a ameninţat. Mama s-a inspăimintat şi a fugit de acasă. Fratele apoi a inceput să-şi chinuie sora. Dar sora nu s-a inspăimintat, căci Hristos ii era mai drag decit fratele ei. Ea i-a spus lui Sirmilian: ≪Eu sint Creştină şi deci nu mi-e frică dacă mă omori≫. Fratele cel necurat atunci a trimis un rob la ea ca să o necinstească. Cind slugoiul a incercat să o agreseze pe Eutalia, el şi-a pierdut vederea. Fratele cel ticălos a văzut minunea, dar tot ticălos a rămas. Aşa cum Cain 1-a urmărit pe Abel, aşa a urmărit-Sirmilian pe sora lui, a prins-o, şi a omorit-o tăindu-i capul. Aşa a primit sfinta fecioară muceniţă Eutalia cununa slavei celei veşnice. Aşa s-a implinit cuvintul Mintuitorului Hristos, Care a spus că sabie aduce pe pămint, ca să despartă pe rudeniile cele de singe, dar nu pe cele după duh: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui (Matei 10 : 34-36).

Cugetare

Cind cineva işi pierde credinţa in Dumnezeu răsplata pe care o primeşte este prostia. Dintre toate marile prostii, cu greu se poate găsi una mai mare decit aceasta: să te numeşti Creştin iar apoi să purcezi – jalnic lucru ! – la adunarea de dovezi pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice din alte religii şi din alte filosofii, cu totul străine de creştinism! Cel care nu află aur la cel bogat, cum il va afla la cel sărac?! Descoperirea vieţii veşnice, a faptelor, dovezilor, semnelor, a vederilor celor ce aparţin lumii cereşti – toate acestea constituie nu doar temelia Credinţei Creştine, ci şi zidurile ei, şi maiestuoasa ei cupolă, şi toate minunatele incăperi, cele măreţ şi elegant mobilate şi pardosite! Căci una şi aceeaşi este raza duhovnicească ce străluminează fiecare cuvint al Sfintei Evanghelii, precum şi fiecare minune de atunci, din timpul predicării ei, dar şi de după aceea, pină in ziua de azi, una este raza care străbate toată istoria de două mii de ani a Bisericii! Creştinismul a deschis larg porţile lumii intr-o aşa măsură, incit nici nu ar mai trebui poate să il numim religie, tocmai spre a nu-1 confunda cu cele multe alte religii, credinţe şi filosofii! Căci Creştinismul este o Descoperire. Este Descoperirea lui Dumnezeu.

 

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpinul Hristos de la Cina cea de Taină:

La cum le-a spus ucenicilor că unul dintre ei il va vinde;

La cum, chiar după ce i-a spălat picioarele lui Iuda, şi i-a arătat că ştie de intenţia lui trădătoare, Iuda a rămas cu incăpăţinare in gindurile lui de a-L vinde pe invăţătorul şi propriul lui suflet pe bani;

La cit de trist a fost Mintuitorul să-1 vadă pe Iuda distrugindu-se şi

pierind, precum trist a fost să-i vadă pierind şi pe alţi trădători ai Săi şi

ai Sfintei Sale Biserici atunci şi de-a lungul veacurilor, pe care i-a

cunoscut mai dinainte, cu Duhul Său Cel Atoatevăzător.

 

Predică

Despre Tatăl şi despre Fiul

 

Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine (loan 12 :45).

Cel care vede lumina vede şi soarele care o trimite. Căci cum ar putea vedea cineva soarele fără ca să-i vadă şi lumina? Dacă soarele nu ar da lumina lui, nimeni nu putea cunoaşte măcar că există soare. Toată cunoaşterea noastră despre soare o primim tocmai de la razele care vin de la el. Nimeni nu a văzut vreodată soarele cu ajutorul vreunei alte lumini, alta decit cea a soarelui insuşi. Aşa stau lucrurile şi in ceea ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu Tatăl, la care nu putem ajunge decit prin Fiul. Cel care nu ştie despre Fiul nu poate şti nici despre Tatăl.

Cel care II cunoaşte pe Fiul, il cunoaşte şi pe Tatăl. Cel care il vede pe Fiul, il vede si pe Tatăl. Dumnezeu nu poate fi cunoscut tară Lumina Sa Care a venit printre oameni. Căci Lumina Tatălui este Fiul:

Eu sînt Lumina lumii (loan 8 : 12), a spus Hristos. Şi Lumina străluceşte in intuneric! Lumea fizică ar zăcea cufundată in cel mai adinc intuneric dacă nu am avea lumina soarelui, tar lumea duhovnicească şi morală, adică sufletul uman, zace intr-un intuneric şi mai adinc dacă nu are Lumina Care este de la Tatăl. Hristos este Lumina Tatălui. Cu adevărat, fraţilor, nici o Lumină nu luminează mai bine Fiinţa lui Dumnezeu decit lumina Stăpinului şi Domnului Hristos. Cel care il vede pe Hristos il vede pe Dumnezeu. Cel care nu-L vede, zace in intuneric. O Stăpine Doamne lisuse Hristoase, ajută pururea sufletelor noastre să Te vadă pe Tine, iar prin Tine, pe Tatăl Cel Ceresc şi pe Mingiietorul, Duhul Adevărului, Treimea Sfintă Cea Deofiinţă şi Nedespărţită, Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită in veci, Amin.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: