Skip to content

Duminica femeilor purtatoare de mir

May 2, 2014
Hristos a inviat!
Programul liturgic pentru acest sfarsit de saptamana  in Biserica din Glasgow este urmatorul:
– Sambata incepand cu ora 18:00 Slujba Vecerniei Mari impreunata cu Slujba Litiei.
– Duminica incepand cu ora 9:00 Slujba Utreniei continuata cu Sfanta Liturghie.
Amintim celor care doresc sa se spovedeasca ca parintele Marcel va spovedi sambata seara dupa vecernie.
Cuvantul duminicii femeilor purtatoare de mir este preluat din foaia duminicala ”Glasul Domnului”trimisa parohiei noastre de Preasfintitul Ignatie Muresanul –  Arhiereu vicar al Spaniei si Portugaliei.
Cuvânt al Părintelui Arsenie Boca la Duminica Mironosiţelor
 Azi e o Evanghelie deosebită: n-are nici o idee nouă; Mântuitorul lipseşte din ea;
lipsesc Apostolii; lipseşte cuvântul Domnului , dar totuşi ceva este: sunt roadele
propovăduirii Domnului. Câteva femei: Maria Magdalena, Maria lui Iacov şi Salomeia,
ducând mir de mult preţ, dragoste pentru Iisus pe care-L ştiau în mormânt,
recunoştinţa pentru învierea lor din păcat.
 Erau clipe de groază în care orice îndrăzneală în legătură cu Iisus se putea
pedepsi cu moartea. Chiar unul din ucenicii Lui se lepădă cu jurământ că nici nu L-a
cunoscut pe Iisus. Părea, pentru o clipă, că s-a terminat cu creştinismul. Prigoana
începuse. Dar vine îndrăzneala de unde nimeni n-ar fi bănuit: de la nişte femei. Acestea
sunt mironosiţele (purtătoarele de mir) care au ridicat primele steagul creştinismului,
vestind Învierea Domnului. Ele Il iubeau pe Iisus fiindcă El le-a ridicat la noua concepţie
despre viaţă, Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a făcut primele vestitoare ale
Învierii. Faptul Învierii Domnului a frânt toată potrivnicia şi a înlăturat toată îngrozirea
din calea lor.
 – Ce-au cunoscut ele în Iisus? Iubirea divină care le-a purificat viaţa, le-a înnoit
sufletul, le-a transfigurat existenţa. O iubire care străbate în adâncuri, care răscoleşte
toată fiinţa, care creează din nou. Această iubire a crescut şi în sufletul lor. Această
iubire le-a făcut din femei slabe, fricoase, mai tari decât toate potrivniciile lumii, le-a
făcut mai tari ca moartea de care nu se mai temeau.
 La aceste însuşiri duce Iisus pe oricine care se întâlneşte cu El. Aceste însuşiri
sunt cele ce fac pe omul nou, renăscut din Dumnezeu, un vestitor al Invierii. Femeile
mironosiţe au fost învrednicite de Dumnezeu să fie primele vestitoare ale Învierii lui
Iisus, ale naşterii din nou a omului; – şi au corespuns. Mărturie mai stau de-a lungul
veacurilor şi toate sfintele fecioare care şi-au închinat viaţa lui Iisus; stau mărturie toate
muceniţele care L-au mărturisit prin suferinţă şi moarte – şi prin ce putere ar fi trecut
toate acestea dacă nu prin iubirea ce-o aveau de la Iisus. Aceasta îţi dă bucuria care
întrece frica pe care-o are firea de chinuri. Stau mărturie a Învierii toate mamele
creştine care au adus copiii lor ce s-au făcut stâlpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai
creştinătăţii, suflete de eroi şi sfinţi. Prin rugăciunea Sfintei Elena s-a încreştinat
Constantin cel Mare, împăratul roman şi Imperiul Roman. Prin rugăciunea Clotildei s-a
încreştinat Clodius şi poporul francilor. Prin rugăciunea Nonei s-a încreştinat Iviria
(Georgia). Macrina e bunica, iar Emilia e mama sfântului Vasile cel Mare. Antusa e
mama Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Monica e mama Fericitului Augustin.
 Maria Magdalena era o mare stricată a vremii. Nimeni nu-i rezista. Frumoasă era;
un şarpe de aur încolăcit pe braţul gol, îi mărea vrăjirea; bogată încă era. Cu lumea
mare stătea bine; toţi i-au căzut la picioare. A auzit despre Iisus lucruri mai deosebite
Pagina 3
decat despre ceilalţi bărbaţi ai lumii. Un dor trufaş de a-L cunoaşte i-a încolţit în inimă.
A vrut să-L ispitească pe Iisus. S-au întâlnit. Dar nu s-a putut apropia de El. Iisus o
privea din oarecare depărtare, aşa cum priveşte Dumnezeu, nu cum priveşte bărbatul.
În faţa sfinţeniei dracii ei nu pot nimic. O părăsesc unul câte unul, până la şapte-zice
Evanghelia. Erau cele şapte păcate de căpetenie care strică firea omenească. Când
aceştia au părăsit-o, cade umilită în genunchi având alt cuget, altă faţă, altă ţinută. Şi,
ruşinată, se acoperă cât poate mai bine cu haina romană ce-o avea aruncată peste
umăr. Iisus nu i-a aprobat păcatele, n-a osândit-o, n-a mustrat-o, n-a lepădat-o; nu i-a
vorbit, dar nici n-a tăcut. I-a grăit în conştiinţă; în faţa lui Dumnezeu te pierzi pe tine.
Dar te regăseşti în El aşa cum nu te-ai cunoscut niciodată, dar cum, poate că ai dorit
întotdeauna. În faţa lui Iisus revii la firea ta adevărată – şi te aduce iubirea de oameni a
lui Dumnezeu. Altfel iubeşte Dumnezeu de cum iubeşte omul. Omul amestecă iubirea
cu plăcerea şi asta-i decăderea lui. Iubirea lui Dumnezeu te ridică deasupra ta, te creşte
la mărimi sufleteşti nebănuite până prinzi, între oameni fiind, asemănare
dumnezeiască.
 Iisus s-a întâlnit apoi cu această Marie Magdalena în Betania, satul surorilor lui
Lazăr, în casa lui Simon fariseul. Aici adusese ea altceva lui Iisus decât prima dată.
Acum aduse un vas frumos cu mir de mult preţ. Transformarea ei sufletească a făcut-o
să-L caute pe Iisus, – de data aceasta cu o iubire sfinţită de pocăinţă – şi, neavând ceva
mai bun să-I aducă, I-a adus lacrimile cu care I-a spălat picioarele şi I le-a şters cu părul
bogat al capului ei. Simon fariseul, care reprezenta opinia publică, nu ştia cum că Maria
Magdalena era o copilă a lui Dumnezeu. De aceea începe să-L judece pe Iisus : “dacă
Acesta ar fi Prooroc, ar şti cine-i şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de
El” (Luca 7,39) şi nu s-ar compromite, primind-o cu atâta dragoste. (Ăştia-s oamenii sau
mediul social: te strică, îţi ajută să te strici, se bucură că-i strici şi tu, ca pe urmă tot ei
să te ţintuiască la stâlpul de osândă…) Iisus a corectat această acuză necinstită cu pilda
celor doi datornici dintre care unul iubea mai mult pe stăpânul său fiindcă i-a iertat o
datorie mai mare. Iată ce-a făcut Iisus pentru Maria Magdalena. De unde oamenii,
între ei, cel mai adesea nu fac decât să-şi profaneze templul de lut al conştiinţei, Iisus le
ridică viaţa la înălţimea şi la valoarea conştiinţei că-s fiii lui Dumnezeu şi temple ale
Duhului Sfânt. Această putere a lui Iisus, această încredere pe care i-a dat-o El: iubirea
Lui curată de făptura Sa, a transformat-o dintr-o profanată a vremii, într-o mironosiţă,
model pentru toate vremile. Şi, din voinţa lui Iisus, e vestită fapta ei de iubire peste tot
pământul. O aşa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la mormântul lui
Iisus: iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte. De aceea iubirii i s-a dat, prima, să
vestească Învierea!
(Sursa: Părintele Arsenie Boca, “Cuvinte vii”, Editura Charisma, Deva, 2006)
Foaia completa o puteti descarca de aici

Parohia ” Intampinarea Domnului ”,
Glasgow, G32 9AH; 111 Killin Street;
Charity number: SC042348
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: